摘要：Problema publicurilor active şi, mai mult decât aceasta, problema „construcţiei" publicurilor sunt relativ recente în ştiinţele comunicării. După perioada de început, în care comunicarea „de masă" era concepută ca adresându-se unui public unitar, masificat, pasiv şi, deci, presupus influenţabil prin mesaje „ţintite", opiniile despre public au început să se diversifice şi să se nuanţeze sub influenţa teoriilor literare, a studiilor culturale şi a, ceea ce ulterior s-au numit „studiile receptării". Astfel că, de la acest „ public de masă ", s-a ajuns la conceptul de „ publicuri ", pentru ca, în unele studii, existenţa acestuia să fie pus sub semnul întrebării. În această lucrare, vom detalia istoria teoriilor despre public - pe această filieră a publicului-spectator, devenit ulterior public-audienţă şi, şi mai târziu, public-actor - urmând să arătăm cum, de la teorii asupra publicurilor reactive , s-a ajuns, prin transformarea televiziunii şi emergenţa noilor tehnologii de informare şi comunicare (NTIC), la conceperea publicurilor ca proactive ca urmare a demersului mediatic de construcţie a acestei structuri
关键词：public reactiv; public proactiv; receptare; neoteleviziune.
