摘要：Una dintre problemele cele mai spinoase ale politicilor lingvistice în Transilvania de Nord-Vest a fost stabilirea aranjamentelor lingvistice în învăţământul obligatoriu. Susţinut şi cu argumente care fac trimitere la norma oportunităţilor egale, învăţământul în limba maternă a copiilor aparţinând minorităţilor etnice, mai ales în limba maghiară, a proliferat, atât în şcoli mixte cât şi în şcoli segregate din punctul de vedere al limbii de predare. Articolul de faţă evaluează efectele pe care diferitele contexte lingvistice în care un adolescent maghiar din regiune învaţă le pot avea asupra performanţelor sale şcolare, comparativ cu cele ale colegilor săi care învaţă în limba română. Pornesc de la două ipoteze: cea a deficitului lingvistic şi cea a culturii de opoziţie. Modelarea prin regresie iearhică liniară a mediei la învăţătură din clasa a 7-a a unui eşantion de peste 3 700 de elevi din clasa a 8-a din judeţul Bihor indică un dezavantaj semnificativ şi sistematic al elevilor maghiari, chiar dacă slab în valoare absolută, indiferent de aranjamentul lingivistic. Mai mult, atât teza dezavantajului lingvistic, cât şi modelul culturii de opoziţie capătă suport, deşi rezultatele nu sunt concludente din acest punct de vedere
关键词：aranjamente lingvistice; educaţia pentru minorităţi; rezultate şcolare; dezavantaj lingvistic; cultură de opoziţie
