Sustinerea si dezvoltarea e-Economiei in contextul economic contemporan.

Costescu, Mihai-Alexandru ; Costescu, Mihai-Radu

In prezent, nicio tara, indiferent de marimea sau bogatiile sale, nu-si poate asigura bunastarea de care are nevoie numai din activitatile sale interne si proprii. Ca urmare, fiecare tara este nevoita sa desfasoare diverse activitati care sa vina in completarea parghiilor de sustinere a economiei de piata.

Deseori, ne intrebam de ce o tara duce o lupta continua de a-si mentine un numit nivel al economiei? De ce creeaza diverse politici economice, valutare, statutare etc. pentru inabusirea cat mai eficienta a riscurilor?

Raspunsul se regaseste in cat de bine stim sa supravietuim in diversele ipostaze ale economiei si in situatiile de risc ale acesteia.

Se poate pune intrebarea: de ce fac tarile comert intre ele? Motivele de baza sunt doua. in primul rand, tarile fac comert intrucat au sisteme economice diferite, de exemplu, o tara produce cereale, iar alta masini si pentru a-si satisface necesitatile la ambele produse schimba cereale contra masiniu. Al-doilea motiv consta in faptul ca tarile sunt inclinate sa realizeze o productie de serie mare, ceea ce inseamna ca fiecare tara tinde sa produca un numar limitat de produse pe o scara mare, deci mai eficient, decat sa incerce sa produca orice produs, indiferent de cantitate si/sau costuri.

In ambele situatii fiecare tara obtine avantaje din faptul ca face comert cu alte tari. Drept consecinta, in paralel cu diviziunea muncii pe plan intern, caracteristica oricarei activitati economice, apare tendinta de specializare in productie a tarilor la scara mondiala, cu alte cuvinte o diviziune a muncii la nivel mondial.

Implicarea tarilor in schimburi economice la nivel mondial a condus la aparitia economiei internationale, activitate in care au fost atrasi, rand pe rand, din ce in ce mai multi agenti economici. in timp, a aparut necesitatea indentificarii cat mai clare a rolului pe care o tara il joaca la nivel mondial, iar acest lucru a fost posibil prin analiza ponderii agentilor economici implicati in aceasta activitate. Cu cat ponderea este mai semnificativa, cu atat este considerata o tara mai orientata spre comertul intenational.

Desi atat economia nationala, cat si economia internationala reprezinta schimb reciproc de activitati, ele se deosebesc fundamental, astfel, in timp ce schimburile de activitati pe piata interna se desfasoara liber, fara restrictii, relatiile comerciale intre state sunt supuse unor reglementari speciale, respectiv politicii comerciale. in calitatea sa de sistem de relatii economice intre state, economia internationala presupune, ca si economiile nationale, o stare de echilibru, astfel, trebuind sa existe un echilibru intre suma preturilor produselor oferite pe piata mondiala, pe de o parte si suma lichiditatilor internationale, pe de alta parte. Echilibrul la scara mondo-economica nu se rezuma numai la circulatia marfurilor, ci priveste si domenii cum sunt productia, distributia si consumul, astfel ca putem spune ca echilibrul reprezinta un rezultat al concordantei echilibrelor la nivelul economiilor nationale, al gruparilor economice regionale.

In conditiile unei economii de piata echilibrate, schimburile comerciale trebuie sa fie caracterizate de un climat echidistant, cu facilitati egale si comparabile pentru toti cei implicati. Inexistenta unui asemenea climat poate conduce in timp la aparitia unor discrepante majore intre diferite sectoare ale economiei sau chiar intre agenti economici din acelasi sector de activitate, indiferent daca vorbim despre nivelul national sau international al economiei.

Se observa deci ca echilibrul economic poate fi dezvoltat atat la nivel international, cat si national (regional si local) printr-o stimulare a liberei concurente si prin dezvoltarea mediului de afaceri. Nu trebuie insa sa uitam ca acest lucru poate fi ingreunat de faptul ca organizatiile, aflate intrun mediu de afaceri, de multe ori, atat local cat si global, sunt nevoite sa faca fata unui pluralism institutional, cu multe institutii publice care, de multe ori, se afla chiar ele in competitie.

Provocarile majore cu care se confrunta companiile romanesti, administratia publica si alti actori de pe piata au dus la necesitatea de consolidare a competitivitatii la diferite nivele.

"in conformitate cu obiectivele specifice stabilite in Agenda Lisabona si cu strategia 2010 ("2010--O societate europeana informationala pentru crestere economica si crearea de noi locuri de munca"), este esentiala sublinierea importantei accesibilitatii si dezvoltarii infrastructurii broadband ca prioritati ale dezvoltarii societatii informationale in Romania".

Strategia nationala de Broadband a Romaniei, care va fi in curand aprobata, prevede ca obiective strategice: extinderea infrastructurii de broadband in zonele insuficient deservite si cresterea extensiva a disponibilitatii si atractivitatii eserviciilor.

Sectoarele de prioritate strategica, care joaca un rol determinant in dezvoltarea pietei serviciilor broadband, sunt: guvern, educatie, sanatate, economie.

Din acest motiv sustinerea si dezvoltarea segmentului mai sus abordat este esentiala pentru functionarea continua a mediului economic, social, politic etc..

Astfel, cresterea economica a oricarei tari este rezultatul actiunii conjugate a doua categorii de factori: interni si externi. Cei interni, legati de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-si dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legati de participarea tarilor la circuitul economic mondial, influenteaza cresterea economica in mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicandu-le sau diminuandu-le forta.

Printre factorii externi, un rol deosebit de important si in continua crestere o are dezvoltarea prin utilizarea optima a componentelor hard si soft ale e-economiei, cu o influenta majora asupra cresterii economice, aceasta exercitandu-se sub mai multe forme.

Cercetarile recente au confirmat importanta sectorului TIC pentru dezvoltarea economica si Competitivitate la nivelul societatii informationale si a progresului inregistrat pana in prezent de Romania. in planul economic al extinderii societatii informationale ne confruntam cu urmatoarele componente ce duc la o crestere sustinuta si continua a e-economiei:

--cresterea productivitatii prin informationalizarea si retehnologizarea proceselor de productie;

--utilizarea TIC in procesele de management la nivel micro si macroeconomic;

--implementarea de aplicatii si servicii suport pentru sectorul de business si public in vederea optimizarii muncii factorului uman.

Din ce in ce mai multe organizatii considera cunostintele si competentele de care dispun ca fiind activul cel mai de pret; fara acestea, activele financiare sau materiale nu ar avea aproape nici o valoare.

In perspectiva managementului contemporan, avantajul concurential isi deplaseaza tot mai mult centrul de greutate spre participarea, responsabilitatile si puterea de decizie a managerilor si angajatilor de la nivelele inferioare. in aceasta perspectiva se considera ca acestia stiu ce au de facut (au competenta necesara), doresc sa reuseasca si interesele lor corespund obiectivelor organizatiei. Cadrele de conducere trebuie sa actioneze astfel incat atat angajatii cat si intreprinderea sa atinga aceste obiective.

Succesul unei afaceri depinde in buna parte de armonizarea cu mediul in care aceasta functioneaza, de deschiderea la influentele externe si, in general, de capacitatea de adaptare a organizatiei respective la curentele sociale si morale contemporane.

Sistemele informatice ofera posibi-litatea obtinerii, analizarii si interpretarii unei mari cantitati de informatii, ajuta decidentii sa reactioneze mult mai rapid intr-un mediu economic din ce in ce mai complex si mai dinamic si, nu in ultimul rand, permit un transfer de responsabilitate si putere de decizie spre nivelele inferioare.

In prezent, se lucreaza din ce in ce mai mult in medii automatizate, noile modalitati de comunicare in retea permit difuzarea rapida a informatiilor, organizarea in timp util a unor grupuri de lucru flexibile, o mai buna sincronizare a activitatilor la nivelul organizatiei. Se poate spune ca dezvoltarea tehnologiilor informatice si a posibilitatilor de comunicare pe care acestea le ofera au o influenta puternica asupra modificarii gandite sau spontane a organizarii intreprinderii. Se creeaza, astfel, premise sigure catre noi produse si servicii TIC cu impact asupra cresterii economice ce stau la baza dezvoltarii e-economiei.

Atat la nivel guvernamental, cat si la nivelul Uniunii Europene, sunt dezvoltate in momentul de fata o serie de programe si proiect de sustinere a implementarii sistemelor informationale in diversele arii ale economiei. Aceste programe sunt concepute ca domenii majore de interventie, ce au urmatoarele obiective de atins:

--un sistem informatic reorganizat si modelat strict pe necesitatile mediului de afaceri;

--imbunatatirea deciziilor manageriale prin implementarea de sisteme TIC inovative si adaptate riscurilor existente;

--dezvoltarea comertului electronic;

--extinderea utilizarii aplicatiilor de instruire on-line.

Costurile de productie scazute, care intr-o economie globalizata nu isi mai pot sustine cauza, necesita a fi inlocuite prin realizarea de produse inovative pentru economia traditionala romaneasca, produse ce vor duce la cresterea cifrei de afaceri, a fortei de munca investita si, implicit, va oferi un mediu mai stabil din punct de vedere a politicilor economice si fiscale. O importanta majora trebuie acordata si activitatii de sprijinire a diversificarii ariei de investitii, ca domenii adresabile, fie acestea domenii noi sau deja consacrate, cat si sprijinirii modernizarii tehnologice a companiilor productive. Scopul final al suportului acordat economiei trebuie sa fie acela al atragerii unor resurse financiare suplimentare in economiei, deoarece, in fond, lichiditatea intr-o economie atrage dupa sine consolidarea socialului si politicului.

Imbunatatirea relatiilor intre principalii actori de pe piata si interconectarile optime de la nivelul mediului de afaceri tin in cea mai mare parte de introducerea tehnologiei informatiei si comunicatiilor in procesele productive. O introducere deopotriva gene-ralizata si orizontala, ceea ce va duce cu precadere la o imbunatatire a metodelor de inovare privind mijloacele si tehnicile de producere si comercializare a bunurilor si serviciilor.

Cererea si oferta depind astazi de modalitatea prin care alegem sa oferim informatia pietii, consumatorului final. in acest fel, tehnologia informatiei reprezinta o preconditie pentru stimularea cererii si angrenarea ofertei, in asa fel incat mediul de intalnire a celor doua sa fie cat mai atractiv si mai diversificat.

Gradul de "pregatire" in ceea ce priveste e-economia fiecarei tari este reflectat de indicatori specifici: socioeconomici, respectiv de infrastructura, ai tehnologiei folosite. Indicatori importanti arata in mod expres potentialul de crestere, tendinta oamenilor de afaceri, a guvernelor de a face afaceri pe cale electronica (se are in vedere numarul de utilizatori de card-uri, barierele existente in perceperea beneficiilor generate de eeconomie etc).

Este important de stiut ce componenta a unei tranzactii electronice este utilizata, sau ce tip de afacere, cine sunt actorii implicati, caracteristicile socio-demografice, tipul tranzactiei (interna, internationala, urbana, sau rurala). Impactul este reflectat de indicatori concentrati pe efectele de multiplicare ale componentei respective a eeconomiei (e-commerce, tranzactii bancare, plati bancare etc.), efectul asupra pro-ceselor de productie, a modelelor de afaceri, sau locurilor de munca.

Noutatea fata de economia clasica consta in modalitatea diferita de personalizare, distributie, schimbul de marfuri, felul in care consumatorii si oamenii de afaceri cauta si consuma produse. De asemenea, probleme noi ca securitatea, incriptarea, confidentialitatea informatiei, protectia consumatorului sunt de luat in considerare in contextul aparitiei economiei digitale. Toate acestea ridica probleme diverse, daca ne gandim la faptul ca in prezent sunt peste 250 de milioane de web-site-uri, iar realizarea site-urilor nu reprezinta un element de "standardizare".

Este o realitate faptul ca sistemele informationale formale au un impact limitat asupra managerilor. Cele mai putin formale (sisteme ad-hoc), care pot fi realizate foarte rapid, pe baza unor informatii noi, si care pot fi adaptate unor cerinte concrete ale unor grupuri particulare de decidenti sunt mult mai apreciate. Proiectantii sistemelor informatice trebuie sa tina seama de necesitatea de a crea sisteme care sa poata prelucra informatii cat mai generale, sa prezinte facilitati privind comunicarea cu alte surse de informatii (atat interne, cat si externe organizatiei) si sa ofere mijloace cat mai eficiente pentru comunicarea intre manageri si ceilalti angajati in cadrul organizatiei.

Un rol aparte in noua viziune asupra e-economiei revine sistemelor inter-organizationale, sisteme ce permit auto-matizarea fluxului de informatii intre organizatii, cu scopul de a crea un sistem eficient de management al informatiei. Un astfel de sistem permite previziuni asupra cerintelor clientilor si o eficientizare a livrarii de produse si servicii, conducand la un management mai bun al relatiei client-furnizor, respectiv cerere-oferta.

Prin derularea acestor activitati, o anumita organizatie poate sa isi creasca productivitatea, eficacitatea, dar si sa opti-mizeze comunicarea intre toate nivelurile proprii, interne, sau in relatia cu alte organizatii.

Sistemul interorganizational poate permite schimbul de tehnologii si informatii, ceea ce conduce la o accesabilitate sporita a cunostintelor partenerilor de afaceri. in timp, se poate observa o acumulare sporita a acestor cunostinte si, de aici, se poate ajunge la reducerea diferentelor la nivel de informatii intre organizatii.

Partenerii au astfel la dispozitie cunostinte suplimentare, ceea ce le va permite sa obtina avantaje competitive. De asemenea, prin intermediul acestui sistem, organizatiile pot detecta din timp schimbarile din mediul in care isi desfasoara activitatea, ceea ce permite o imbunatatire a procesului decizional.

Aceste strategii trebuie orientate catre segmentul IMM-urilor si cel al invatarii continue (e-learning), deoarece in segmentul de IMM se afla potentialul inovativ si adaptabil la cerintele mediului de piata, incurajand astfel trecerea peste obstacolele competitionale.

Este necesar pe viitor sa se concretizeze investitii in urmatoarele sfere de activitate ale e-economiei: elearning (platforme de invatamant la distanta), e-payment (dezvoltarea domeniului platilor on-line), comert electronic, licitatii electronice, etc.

Discrepantele aparute la nivelul zonelor urbane si rurale, considerate ca zone de esec in implementarea elementelor cheie de imbunatatire a infrastructurii, intarzie dezvoltarea si cresterea la cotele dorite a eficeintei serviciilor destinate e-economiei. De asemenea, implementarea pe arii extinse de catre IMM-uri a diverselor programe e-economia si dezvoltarea unui mediu e-Business dinamic, cu un impact rapid asupra structurii de cost a operatorilor economici, ar conduce la o crestere in termeni matematici a mediului de afaceri si, respectiv, o consolidare a economiei in general.

Realizarea unor sisteme informatice viabile presupune actiuni conjugate de asigurare a tuturor elementelor mentio-nate, neglijarea chiar si numai a unuia dintre acestea putand compromite sistemul in ansamblu. Schimburile tot mai rapide in mediul de afaceri au determinat ca sistemele informatice sa ajunga o com-ponenta esentiala a organizatiei in indeplinirea scopului acesteia (in esenta, obtinerea de profit).

In concluzie, sprijinirea e economiei deriva din adoptarea de solutii integrate la nivelul firmelor, prin reducerea costurilor pe termen lung, facilitarea intrarii pe pietele interne si externe, dezvoltarea unui management mai eficient, securitatea sporita a retelelor electronice, ceea ar duce la un sector de e--business sigur si dinamic.

Bibliografie:

Ibrahim M., Ribbers P. and Bettonvil B., "Human Knowledge Resources and Interorganizational Systems", Erasmus Research Institute of Management, Iulie, 2007.

Marquis C., Battilana J., "Acting Globally but Thinking Locally? The Influence of Local Communities on Organizations", Harvard Business School, Boston, 27 Noiembrie 2007, p. 34.

Tremblay R., "Commercialization and Future Access to the Internet Highway", Global Research, 18 Februarie, 2007. www.csnews.com www.fonduri-structurale.ro

Mihai-Alexandru COSTESCU,

Universitatea din Craiova,

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Email: mihai.costescu@rdslink.ro

Mihai-Radu COSTESCU,

Universitatea din Craiova,

Facultatea de stiinte Sociale, Specializarea stiinte Politice

Email: cmihairadu@yahoo.com