Criza economico-financiara mondiala si reculul contrastelor.

Cercel, Mihai Ovidiu

Actuala criza economica mondiala nu a aparut ca o consecinta directa si imediata a unor scurt-circuite teoretice, a politicilor publice ori a unor factori ce tin de globalizarea excesiva din ultimii ani. Cauzele sunt multiple, profunde si cu efecte enorme si nu ne propunem sa le analizam in continuare. In schimb, vom evidentia cateva aspecte relevante privind manifestarile economiei mondiale actuale aflata intr-un declin grav, un dezechilibru financiar si comercial ce vulnerabilizeaza in continuare esafodajul relatiilor internationale si balanta puterii.

Nouriel Roubini, profesor de economie la Stern School of Business de la Universitatea din New York, este unul din rarii specialisti care a prevazut criza financiara de astazi. El este cel care a prevazut ca economia mondiala va fi atinsa de criza, in a doua parte a anului 2009.

Comentariile si analizele sale demonstreaza ca iesirea din criza poate fi in forma de V, adica rapid si consistent, progresiv si lent ca litera U sau ca W, ce se intinde pe parcursul a mai multor ani.

In tarile dezvoltate si industrializate (SUA, Anglia, Italia) ca si in cateva economii cu piata emergenta din Europa, recesiunea se va termina in cativa ani, pe cand in economiile avansate (Australia, China, Japonia) redresarea va fi mult mai usoara.

Redresarea in U va avea loc in majoritatea tarilor, intrucat degradrea fortei de munca se va accentua, somajul va depasi 10 % in 2010, rentabilitatea intreprinderilor va scadea permanent in conditiile unui sistem bancar paralel (shadow banking) cu activitati neconditionate de reglementari si produse derivate de credit, alaturi de bancile traditionale, de regula subcapitalizate.

In tarile in care balanta curenta este deficitara va fi nevoie de masuri radicale in directia economisirii de bani, de reglementarea preturilor in domeniul imobiliar si de lux, ca si de reducerea radicala a cheltuielilor cu personalul.

Deasemenea, se impune redresarea sistemului public marcat de agravarea deficientelor care, in mod direct va influenta domeniul privat.

In ceea ce priveste recesiunea americana vizibila sub forma unui W, sustine Joseph Stiglitz laureatul premiului Nobel pentru economie, aceasta va inregistra noi caderi atat in 2010 cit si in 2011: "Cand guvernul va anunta ca recesiunea s-a sfarsit, inseamna ca PIB-ul progreseaza din nou. Dar, marea majoritate a cetatenilor nu va resimti efectele acestuia. Pentru ei intrebarea este de a sti daca vor putea sa gaseasca un loc de munca si sa fie remunerati corect. "

In ceea ce priveste situatia crizei economice din Europa, aproape toate statele batranului continent se afla intr-o recesiune profunda, resimtita insa diferit de tarile comunitare, in functie de potentialul lor economic, industrial si financiar.

Rata somajului in continua crestere ca si explozia deficitului bugetar determina ca fiecare guvern sa aiba propria sa politica economica, usor diferita de cea a celor 27, intr-un fel egoista, pentru a scurta cat mai rapid criza si a diminua consecintele multiple ale acesteia.

Suedia si Spania pledeaza pentru un nou model de dezvoltare, in timp ce Germania si Comisia Europeana raman fixate in spatiul vechilor principii economice comunitare, in sensul ca Berlinul militeaza pentru competitivitate, disciplina si eficienta in toate sectoarele de activitate, iar Bruxelles-ul pune accentul pe munca si remunerare. Previziunile din anii trecuti plasau Europa in fata SUA, ca cel dintai pol al competitivitatii internationale, cu un nivel de trai superior multor state puternice de pe alte continente si cu un ritm industrial spectaculos. Dar situatia se prezinta altfel: politica economica europeana a avut si are fisuri evidente, strategia aleasa nu a fost cea mai buna , iar armonizarea deciziilor statelor membre nu s-a realizat inca, fiecare tara alegandu-ti propria cale de depasire a crizei, ignorandu-se cu buna stiinta strategia comuna si obiectivele globale.

Joseph Shumpeter vede in actuala criza o "destruction creatice" care dinamiteaza vechile structuri economice rigide si depasite de realitate si inlocuirea lor cu altele de sorginte moderna, adaptabile la noua situatie economico-financiara ca si la conceptele de data recenta, impuse de relatiile internationale in deriva. Cresterea alarmanta a somajului aproximativ 240 milioane indisponibilizati in lume, femeile si tinerii sub 25 de ani fiind de doua ori mai afectati fata de cei de varsta medie, reprezinta o situatie extrem de ingrijoratoare pentru toti guvernantii. Statisticile Oficiului statistic al comunitatilor Europene confirma ca aproape 5 milioane de tineri sub 25 de ani solicita un loc de munca, pe primul trimestru al anului 2009, cu un milion mai mult fata de anul precedent, iar procentul somajului in randul tinerilor din UE a ajuns la 18,3%.

Altfel spus, Europa comunitara se gaseste intr-un moment dificil al existentei sale fiind nevoie de masuri urgente, egale si valabile pentru toate statele comunitare spre a diminua criza economica si a o depasi intr-un viitor cat mai apropiat.

In ceea ce priveste economiile emergente din Asia, acestea sunt cele dintai care au iesit din recesiune: China, Indonezia, Coreea de Sud si Singapore au anuntat deja un indice mediu de crestere de pana la 10%, marcand o revenire in forta ale acestor state, cu o crestere a productiei industriale a Chinei cu 11%, intre iulie 2008 si iulie 2009, cea a Taiwanului fiind de 89 %, ceea ce este aproape stupefiant, iar productia industriala a Chinei crescut cu 14 %.

La 27 iunie 2009, Comitetul Permanent al Adunarii Nationale Populare a Chinei a adoptat un proiect, ce a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2010, care prevede sanctiuni extrem de dure impotriva celor ce falsifica statisticile, cifrele si datele oficiale. S-a pus la indoiala, mai ales de specialistii din strainatate, corectitudinea statisticilor chinezesti precum si metodele de analiza impuse de economistul Wang Jian, care-si fundamenta indicele de crestere pe consumul de energie tot mai ridicat al Chinei, PIB-ul fiind indicativul principal, regula tuturor operatorilor in statistica, reducandu-se la sintagma "BIP-ul cu orice pret".

In ultima vreme, China a vizat ranforsarea investitiilor si a intreprinderilor nationale, demers ce asigura stabilitatea economiei si conservarea increderii populare ca si favorizarea investitiilor private. In acest sens, s-a incurajat investirea capitalului privat in exploatarea minelor de carbuni, in domeniul sanatatii (cabinete medicale, maternitati, spitale) dar nu in domeniul petrolului si al gazelor naturale. In sectorul telecomunicatiilor functioneaza in China doar trei operatori de stat, iar in educatie numarul universitatilor particulare este limitat, punandu-se accent pe calitatea invatamantului academic. Statul este si proprietarul retelei feroviare ce a inregistrat o crestere spectaculoasa in ultimii ani, cu trenuri rapide si performante precum si noi trasee de mii de kilometri in timp ce transportul local si metroul sunt finantate din fonduri publice.

O alta tara, India, nu este afectata de criza economico-financiara, dimpotriva, inregistreaza o crestere reala, sustinuta de domeniul serviciilor care reprezinta 57% din BIP, sector in care lucreaza peste 25% din populatia activa: servicii destinate exportului pietii interne.

Principalii factori ai exportului de servicii constau in activitatile complexe privind tehnologiile avansate ale comunitatilor si informatiilor, precum si multinationalizarea acestora. Vanzarile en detail, turismul, telefonia mobila, serviciile financiare reprezinta motorul acestei cresteri economice impresionante. India este perceputa astazi ca o forta de munca superspecializata, cu solide cunostiinte de specialitate dobandite printro educatie permanenta plurivalenta, capabila sa se adapteze la orice situatie aparuta, la care se adauga o altfel de redefinire a sistemului de invatamant in baza unei reforme structurale, spre a oferi absolventilor competenta si dinamism prin intermediul unei educatii complexe in limba engleza

Cand se va sfarsi actuala criza economica mondiala, se intreaba atat specialistii in domeniu cat si tot mai multi cetateni din Europa, afectati de aceasta situatie extrem de dificia.

Pentru un economist, recesiunea se sfarseste cand economia inceteaza sa se contracte este de parere Lawrence Michael, presedinte al Economic Policy Institute.

Este o opinie pertinenta dar trebuie retinuta si o alta situatie, impartasita de multi analisti: un tratament de soc, dureros, un medicament amar, o tortura ca o vindecare (Naomi Klein), o solidaritate creatoare.

Cine va rezista acestei terapii va fi invingator.