摘要：Limba este un sistem de semne organizat pe mai multe nivele, sistem ce oferăvorbitorului structuri, posibilităţi şi opoziţii funcţionale (Coşeriu 1973 : 75), din careacesta să „aleagă” ceea ce consideră necesar şi potrivit pentru a-şi exprima – la unmoment dat şi într-o limbă dată – ideile. Mecanismul vorbirii presupune o corelare cumecanismul gândirii – pentru ca un termen oarecare să se preteze la exprimarea uneiideii, sunt necesare două momente : 1) analiza termenului dat, deci un raport sintagmaticşi 2) apelul la unul sau mai mulţi termeni, deci un raport asociativ (Saussure 1998 : 142).În vorbire, subiectul realizează o activitate de selecţie din totalitatea mijloacelor deexpresie, ceea ce postulează sinonimia. Ch. Bally afirmă că pluralitatea mijloacelor deexpresie este baza raţională a sinonimiei (Bally 1951 : 55). Însă selecţia unui termen nuţine doar de un singur nivel al limbii, căci aceasta poate fi concepută ca un sistem careimplică relaţii de interdependenţă între compartimentele ei. Astfel, fapte de limbăcomparabile apar la nivele diferite ale limbii
