摘要：În Mihai Eminescu o dell’assoluto Rosa del Conte, reflectând asupra sensibilității cromatice eminesciene, a remarcat că în literatura modernă doar Charles Baudelaire ar putea fi apropiat de Mihai Eminescu prin pasiunea aproape „morbidă” pentru tot ceea ce în lumea materială strălucește. Această „viață prețioasă a giuvaerului” nu se prefigurează doar prin artificializarea peisajului și naturii, ci și printr-o adevărată prezență întrupată a luminii, o lumină mineralizată, solidificată de conștiința poetică și materializată prin imaginile arhetipice ale metalelor și ale cristalelor. Pentru Rosa del Conte anima cea mai profundă a peisajului eminescian:È un lampeggiar di perle, uno sfolgorar d’auree corone nell’ombra; un corruscar d’icone d’argento e oro nel riflesso di fuoco di un lume votivo: vita preziosa del gioiello, che nel gioco delle iridescenze attinge la sua essenza più pura e la esprime nell’incandescenza, nel fuoco bianco delle sue luci (Del Conte 1961: 262).
