摘要：Investigaţia Adelei Drăucean din volumul De la proverb la aforism în opera lui Ioan Slavici (Editura Pro Universitaria,Bucureşti,2013) se plasează la frontiera dintre literatură şi filosofie: aplică un canon la un text literar,cu intenţia anunţată de a oferi o nouă interpretare a creaţiei paremiologice slaviciene. Proverbul este o învăţătură populară cu tentă moralizatoare,iar aforismul e o învăţătură cultă,cu reflexii filosofice şi sugestii etice. Slavici a fost considerat un scriitor a cărui operă degajă o puternică filosofie a comportamentului. Gura satului,ca instanţă morală,susţine principii de bună convieţuire între oameni. Intriga romanelor sau povestirilor (nuvele,schiţe,poveşti) derivă din abaterile de la buna convieţuire,de la încălcarea unui cod etic (nescris) alcătuit prin tradiţie şi prin perpetuare de obiceiuri comunitare. Filosofia existenţei rurale trece dincolo de lege,iar comprimarea unor conduite într-un limbaj paremiologic asigură nu doar semnificaţia înţelepciunii,ci şi protecţia de ironia şi sancţiunea colectivă.
