摘要：Efectele pozitive ale creerii de reţele teritoriale de inovare nu mai pot fi puse în discuţie. Numeroase studii autorizate au pus în evidenţă avantajele unor asemenea structuri şi dispozitive de cercetare şi dezvoltare pentru întreprindere, pentru individ ca şi pentru colectivităţile locale. Rezistenţa la schimbare este însă o atitudine naturală, a individului şi organizaţiei, în aproape egală măsură, care limitează initiaţivele de creare şi dezvoltare a unor reţele de acest tip, reţele prin care se realizează ceea ce numim acum inovare interorganizaţională sau deschisă. Studiul nostru, bazat pe rezultate obţinute în cercetări anterioare de nivel, pe observaţii şi analize realizate pe câteva modele europene semnificative, pune în evidenţă manifestarea unor relaţii de interdependenţă între specificitatea culturală naţională, regională şi organizaţională, pe de o parte, şi intensitatea producţiei de inovaţie prin recurs la reţele ca şi performanţă indusă organizaţiei prin această inovaţie, pe de altă parte. Relaţiile respective au fost abordate prin recurs la un model cu patru dimensiuni adaptat în acest scop. Dimensiunile avute în vedere (motivaţia , oportunitatea, ameninţarea şi abilitatea) au fost integrate într-un model al inovării organizaţionale (MOAA) prin intermediul unor variabile ale specificităţii culturale (ierarhia, asumarea riscului, apartenenţa la comunitate şi orientarea în timp). Rezultatele studiului pot fi valorizate în fundamentarea politicilor şi strategiilor organizaţionale şi teritoriale de dezvoltare prin recurs la creativitate şi inovaţie.
关键词：inovare; rezistenţă la schimbare; motivare; oportunitate; ameninţare; abilitate
