摘要：Cel de-al Treilea Raport de Coeziune a concluzionat că lărgirea Uniunii la 25 de state membre, şi ulterior la 27, reprezintă o provocare fără precedent pentru coeziunea internă şi competitivitatea Uniunii Europene. Lărgirea Uniunii a condus la creşterea decalajului de dezvoltare economică, antrenând o deplasare geografică a disparităţilor spre est şi la o agravare a situaţiei angajărilor, spre exemplu: · în UE 25, 123 milioane de oameni (reprezentând cca. 27% din totalul populaţiei) trăiesc în regiuni cu un PIB sub 75% din media UE, în comparaţie cu 72 milioane de oameni, reprezentând 19% din total, în UE 15. · pentru a alinia nivelul mediu al locurilor de muncă în cele 10 noi state membre cu cel din restul UE ar trebui create patru milioane de locuri de muncă. În interiorul UE lărgite există totodata decalaje importante în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, în funcţie de vârstă şi sex. În acelaşi timp, întreaga Uniune trebuie să facă faţă provocărilor ce apar în urma accelerării restructurărilor economice ca rezultat al globalizarii, liberalizării comerţului, revoluţiei tehnologice, dezvoltării economiei şi a societăţii bazate pe cunoaştere, a îmbătrânirii populaţiei şi a creşterii imigrării. Pentru a îmbunătăţi performanţa economică a UE, şefii de state şi de guverne, reuniţi la Lisabona în martie 2000, au definit o strategie pentru a face din Europa cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere din lume, până în 2010.
