摘要：Demersul de cercetare este un parcurs complex, ale cărui rezultate sunt, în bună măsură, dependente de opţiunea metodologică a cercetătorului. Deşi pare general admisă, această alegere este rareori un produs raţional, rezultat al unor raţionamente şi judecăţi adecvate. Nu rareori suntem dominaţi de o anumită rutină sau influenţaţi de ceea ce este deja întreprins, cunoscut (din manual, din expe-rienţa altora ) sau intuit. Construcţiile teoretice sunt cele care par a se preta la demersuri bazate pe metodologie propriuzisă (în sensul de drum logic, bazat pe anumite reguli, procedee, tehnici sau instrumente ca şi pe un know-how deja deprins). Fără a nega faptul că imaginaţia, fantezia şi intuiţia sunt importante pentru rea-lizarea unui demers de cercetare, trebuie să ad-mitem totuşi că acestea sunt importante mai degrabă pentru o anumită creativitate în ştiinţă, cea care favorizează întâlnirea cu neprevăzutul revelaţiei remarcabile sau doar neaşteptat. Conceptele de etic şi emic raportate la cercetare, în particular din intercultural, trebuie privite ca având menirea a diferenţia sensul abordării. În cazul demersului emic, studiul este orientat către intimitatea unei entităţi culturale, spre aspectele intrinsece şi relevante ale acesteia în raport cu indivizii care o compun, în timp ce, pentru demersul etic, ceea ce se urmăreşte este generalitatea şi universalitatea culturală, fiind similară cu utilizarea foneticii de către lingvişti.
