摘要：Nu este un secret pentru nimeni faptul ca mediul universitar nord-american tinde spre stanga mai mult decat spre dreapta politica. In numele unui progresivism nu intotdeauna luminat, universi-tatile favorizeaza angajarea doctoranzilor autodeclarati de stanga, cocheteaza cu scriitorii si cercetatorii socialisti, sau recruteaza fosti simpatizanti comunisti care si-au gasit peste noapte o stridenta vocatie democratica. Daca in anii ’60 si ’70 “sovietologia” era atinsa de revizionism, teoria conform careia sistemele comuniste est-europene aveau institutii stabile politic acceptate de societatea civila nu din frica, ci din convingere, acum nu putini studenti si profesori din spatiul nord-american sustin la fel de apasat viabilitatea comunismului ca teorie, admitand totodata aplicarea sa practica defectuoasa in secolul trecut. In ultimii 15 ani s-au facut eforturi masive pentru a dezvalui adevarata natura a sistemelor comuniste est-europene, iar astazi beneficiem de o (mai) solida literatura investigand atat institutiile, cat si cultura politica caracteristice sistemelor marxist-leniniste. Ce a fost scapat din vedere in acest proiect urias de rescriere a istoriei, de nuantare a teoriilor politologice, de dezvoltare a noilor baze de date primare si de analizare a lor cu metode nefolosite inainte este simpla definitie din dictionare.
