期刊名称：Hermeneia : Journal of Hermeneutics, Art Theory and Art Criticism
印刷版ISSN：1453-9047
电子版ISSN：2069-8291
出版年度：2001
卷号：2-3
出版社：Axis Academic Foundation
摘要：Profunzimea unei tradiŃii spirituale poate aproximată, între altele, prin depistarea modalităŃilor în care foloseşte cuvântul altfel decît în sens propriu, iar uzanŃa metaforică este, poate, criteriul privilegiat. Modernitatea europeană a consemnat o raportare critică la utilizarea dimensiunii metaforice a limbajului şi în aceasta poate fi văzut semnul cultural caracteristic al timpurilor din urmă: conştientizarea oricărui act ce este rod al vieŃuirii umane. Desigur că în acest fapt poate fi văzut un semn al superiorităŃii, însă să nu uităm că este implicată aici folosirea privilegiată a raŃiunii, în maniera descrisă de filosofia veacului XIX, oricât s-ar fi încercat rafinarea acestei paradigme. PuŃini sunt cei care au avut tentative reuşite de evadare din această constrângere interpretativă, dar în orice caz prin textele lor au atras atenŃia asupra limitelor unei astfel de viziuni. Este binecunoscut cazul lui H.G.Gadamer care avertizează asupra implicaŃiilor prezenŃei idealului iluminist al raŃionalităŃii în cultura recentă. Pentru noi, metafora poată fi înŃeleasă în perspectiva a trei funcŃiuni: atunci cînd implică o comparaŃie, fiind înŃeleasă ca similitudine abreviată, în al doilea rând când implică o interacŃiune semantică între un obiect sau concept care este literal denotat de un anume cuvânt, şi un anume concept predicat de acel cuvânt, şi în sfârşit, situaŃia în care nu cuvinte sau propoziŃii sunt metaforice, ci folosinŃa lor în situaŃii specifice.1 Deşi avem pe acestă cale o bună înŃelegere a modalităŃilor formale a funcŃiunilor limbajului metaforic, anumite dimensiuni riscă să ne scape.
