期刊名称：Hermeneia : Journal of Hermeneutics, Art Theory and Art Criticism
印刷版ISSN：1453-9047
电子版ISSN：2069-8291
出版年度：2001
卷号：2-3
出版社：Axis Academic Foundation
摘要：Ortega y Gasset spunea la un moment dat că Dumnezeu a creat lumea cu ajutorul metaforei, pe care, asemenea unui chirurg distrat care îşi uită unul din instrumentele sale în trupul pacientului (Doamne fereşte!) a uitat-o în propria-i creaŃie. Dar Dumnezeu, cum ne şopteşte bunul simŃ, teologii şi susŃinătorii argumentului ontologic, este perfect, deci uitarea - semn al imperfecŃiunii - îi este străină. Poate că Marele Poet a lăsat intenŃionat metafora în om, ca un veritabil atu în lungul drum al insului spre mântuire. Că a uitat-o sau nu, are oricum mai puŃină importanŃă aici. Cert este că metafora a fost lăsată, printre alŃii , şi robului Său, Immanuel Kant. Majoritatea oamenilor de litere se indispun mai mult sau mai puŃin la auzul numelui ilustru al filosofului din Konigsberg, asociindu-l imediat cu Critica raŃiunii pure, o carte greu de digerat, seacă şi cu "priză" doar la filosofi. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. Desigur, Kant nu a scris pentru toată lumea, dar nici nu a scris de dragul de a scrie: pe alocuri, în rândurile sale, transpare o profundă sensibilitate (nu în sensul Esteticii transcen-dentale), o dimensiune spirituală nu prea cunoscută la el, o nevoie de contact cu slăbiciunea (în sens pozitiv) umană. Există la Kant oaze de lirism în care cititorul încruntat de densitatea conceptelor, obosit de urmărirea raŃionamentelor, îşi odihneşte tâmpla greu încercată ba pe o comparaŃie interesantă, ba pe un epitet neaşteptat, ba pe o metaforă.
